Homo politicus

Pentru ca mare e blogosfera omului si multi blufferi sunt in ea, soarele uneori rasare cu dinti...si rade de noi!  Patinam ieri pe bloguri, total aiurea si anost cand am descoperit ca exista viata dincolo de realitate. Intr-o clipa totul a prins culoare si s-a animat cand am vazut aceasta fata care imi zambea ca un Iisus miop si bland:

Da, este chiar el, tribunul! adunatorul de tara prin repetate procese...de constiinta si procedee artistice si il gasim acum trimitandu-si solii sai de duh si pace prin intermediul blogului autentic romanesc. blogului extrem de nationalist de romanesc!

Parca il aud glasuind de la tribuna, invaluit in tricolor precum Iancu Jianu si Avram Iancu si toti ceilalati Iancu, toti stramosii sai pe linie directa de arbore gene(a)logico-patologic. Il aud si in somn, in somn imi vorbeste pe un fundal de Johnny Raducanu despre cum juca Nichita Stanescu tenis in sort alb si era frumos ca un inger antisemit. Cand visez urat imi vorbeste despre cum a fost abuzat si sodomizat in comunism si fortat sa aiba relatii lirice contra naturii...cu tot partidul si cu liderul suprem in felatii repetate si orgii poetice; si ma trezesc in lacrimi dar nu plang mult, nu, pentru ca imi vin imediat in minte cuvintele mai(e)strului, cuvintele nemuritoare din volumul cu titlu in grai basareaban "Distihuri" in care domnia sa scrie:

"Eu nu mă tem si merg cu fruntea sus

Căci viaţa mea e plină de Iisus…"

Tot el, martirul sadismului erotico-elegiac al comunismului, el vede prin oameni ca prin sticla si scrie cu litere de sange in alt volum, care de data asta ii poarta numele sub pseudonim de agent secret-ortodox -"Ingerul ranit":

"Ce-i şleahta de fantome ce bîntuie pe-aici?
Revin azi, prin odrasle, agenţii bolsevici!"

"Cand eram copil la taica la tara, a cazut un purcel in buda turceasca; oamenii l-au scos si l-au spalat cu furtunul;  cand s-a facut mare si l-am mancat nu mirosea deloc!" (am incheiat citatul din autorul Anonim Popular)










orice asemanare cu personaje reale este desigur o coincidenta bizara, acest blog fiind pe de-a-ntregul o bascalie



The key keeper

Eu si cu prietena mea cea mai buna din facultate pe numele ei de scena Lolex, invatam uneori in facultate.
Prin intermediul cursurilor la distanta de realitatea inconjuratore noi am invatat despre marele psiholog roman Mielu Zlate, care dupa cum o arata chiar numele a fost un mare om.
Printre multele sale descoperiri stiintifico-fantastice el a descoperit si apoi a scris dupa care a spus asta:
cheia cunoasterii celorlalti sta in tine.
In acelasi timp si aceleasi imprejurari academice, tot noi, beam pe terasa Roma unde toti uratii se prefaceau ca sunt rockeri ca sa fie si ei oarecum acceptati social. Terasa Roma nu avea buda inauntru dar avea WC afara cu deschidere prin cerere de cheie la bar.
Pe terasa Roma isi facea veacul un alt mare om ascuns sub pseudonimul Ceapa. Ceapa nu cerea cheia la bar pentru ca el se pisa mereu pe usa de la buda si in general pe tot ce voia el.
Intr-o buna zi el a scris mare pe zidul Romei:

cheia de la buda e in tine.

Fata cu perna

Dimineata la ora 7.15 ma uit prin tren asa aiurea si vad o fata blonda, frumos imbracata, cu balonzaider bej si costum pe sub balonzaider. Pe genunchi tinea o mare perna maro. Peste perna geanta neagra.
Precis mergea cu perna la lucru! Frumos asorte!

Maine imi iau si eu una...imi iau multe, ca sa le pot asorta la umbrela.

Negrii, trenul si ziarul

Oamenii mari de afaceri merg cu avionul personal sau cu elicopterul in interes de afaceri. Cand interesul de afaceri nu este foarte mare si nici obscen de indepartat, ei calatoresc cu limuzine spatioase sau masini cu tractiune 4X4 pe anume portiuni de drum cu dificultate.  Si eu sunt aproape la fel de ocupata ca dansii. De aceea calatoresc in fiecare zi cu un tren intreg! Cu tot trenul asta 4 ore calatoresc (doua ore spre lucru, doua ore dinspre lucru).
Pe tren e fain! Zici ca e twilight zone! Se intampla lucruri la limita dintre nefiresc si abominabil. Cand ma intorceam spre casa cu trenul meu am vazut asta:
Un tanar negru dormea cu capul pe un ziar, ziar care statea plasat intre capul sau negru si fereastra trenului.
Tanarul negru dormea foarte linistit si probabil asculta muzica de/pt. negrii in castile negre din urechile sale negre.
La un moment dat o (pfu era sa zic doamna) femeie neagra deschide usa compartimentului si navaleste cu fese si pasi de mamut chiar in compartimentul pe care eu il imparteam cu tanarul negru. Da sa se rostogoleasca afara, pe usa din dos a compartimentului cand observa victima adormita: il insfaca de maneca, il scutura cu putere si intreaba:
"IS THIS THE EVENING NEWS?" (intinzand mana ca un mare calup de parizer spre ziarul de sub capul adormitului).
Tanarul speriat, doar pe jumatate constient de locul, timpul si imprejurarile in care se afla raspunde:
"NO, NO NO NOOOO!"
Parizerul zice:
"AH!"

-de atunci viata mea nu a mai fost la fel si vad negrii cum vedea copilul din The Sixth Sense dead people-

Handicapatii si muzica

De mica am fost extrem de norocoasa. Precum in cantecele rapsodului Florin Salam eu, nu el, "m-am nascut cu stea in frunte"! Nebuloasa asta de soarta o port cu mine tot timpul si peste tot cum poarta planetele praf cosmic in jur; aseara pare-mi-se ca imi dadea cu praf in ochi...
M-am hotarat asa pe la orele 8.00pm -trecute fix- sa imi traiesc viata la maxim si sa ies la o bere in birtul de la colt. Localnicii ii zic pub nu birt pentru ca se scrie mai scurt, adica doar cu 3 litere, asa ca pentru betivi.
Si din toate serile in care Marte putea sa fie in conjunctie cu Venus si sa stau eu acasa, tocmai in seara aia m-a mancat in karma sa ies la beut. Am intrat frumos pe usa, m-a salutat barmanul si eu pe dansul, baiat fain, avem multe in comun defapt avem totul in comun: el lucreaza unde beau eu. Cica e seara cu karaoke, ma informeaza un coleg de bar; foarte bine gandesc eu! Sa behaie toti frustratii beti lipsiti de ureche muzicala, parca d-aia nu pot eu sa beau! Apoi vine vestea cu adevarat zguduitoare: e seara karaoke pentru tinerii cu disabilitati!!!! tan tan tanaaam! Sa-mi trag palme! Nici n-am apucat sa ma dezmeticesc ca si vad pe scena un burtos cu picioarele in X cum se legana melodios fata-spate, cu tricoul ridicat peste burta sus-sus si se chinuia sa inghita microfonul.
Madness escalades: dupa el urca pe scena o fiinta cu varsta imposibil de determinat si sanii lascivi, probabil la fel de retardati ca si dansa, alunecand molcom pana la genunchi. Incepe sa...(nu pot sa zic sa cante) faca ceva pe Evanescence "Bring me to life". In timp ce facea ceva mai facea si altceva, isi schimonosea cumva fata intr-un mod imposibil de reprodus in natura si se uita cu o privire de mare si celebru criminal in serie, astfel incat beutorii de la prima masa s-au ridicat si au plecat.
Si nu, asta nu e tot! Abia am realizat disparitia acestei creaturi dumnezeiesti ca hop! vad pe unul cu niste manute mici cum se taraste balind pe scari, spre scena, ridic mana dreapta sa-mi acopar ochii si....exact la timp apar parintii vinovati, il iau pe sus si dispar!
In acest rastimp am baut 4 beri si am murit de 1000 de ori, de rasu-plansu.
Dupa ce au plecat retardatii birtul s-a umplut de femei grase imbracate in leoparzi.
Si ele fac parte din aceeasi categorie.

Dumnezeu nu ne iubeste pe toti la fel dar uneori ne pedepseste de-o data...

Delir oniric (episodul 2)

Dupa cum zicea un mare om de cultura la un moment dat: "visele acestea ne doare!". Eu am avut iara un vis crescut din intunecimile nestrafulgerate de gandire ale imaginatiei mele.
Partea cea mai buna este ca, daca voi avea timp sa dezvolt visul in realitate, sa il proprag si sa il fructific intr-un scenariu de film romanesc, precis iau Cannes-ul! Tot ce trebuie sa fac este sa mai adaug niste tigani si niste injuraturi, eventual 3-4 gropi de gunoi si doua prim-planuri cu Piata Revolutiei sau Paiata Revolutiei, cum s-o scrie corect...
In acest vis se facea ca eu eram aproape casatorita (asta pt ca nu mi s-a aratat nici un act in vis) cu un domn pe nume Ciprian. El cand muncea era doctor si cand nu muncea la serviciu nu statea! Ce credeti ca facea? Mare o sa va fie mirarea! El cand nu muncea la serviciu demonstra impotriva distrugerii mediului inconjurator de catre corporatistii posedati de diavol. Si demonstra in felul urmator printr-un proces in 4 pasi:
1. Isi lega la cap o bandana neagra, mai mult peste frunte o lega...
2. Lua o chitara;
3. Se urca cu chitara intr-o cladire in constructie (cladire cu multe etaje si muncitori-constructori in ea);
4. Incepea sa cante la chitara cantece cu continut pseudo-politic si verde.
Nu m-a deranjat deloc visul pana aici, parca era produs de gandirea mea de la 20 ani, care era si ea deh, de 20 de ani. Lucrurile s-au stricat, cum zicea Freud, in pat.
Cand a terminat de cantat si s-a intors acasa am descoperit ca avea un fetis pt corsete si voia s-o facem cu usa deschisa. Si asta nu e tot:
Locuiam cu parintii lui!

Dup-aia m-am trezit!