Stam azi in bataia vantului si...stai, mint! Traiam azi in bataia vantului, ca de obicei, cand rotita mea cenusie a inceput din nou sa scartaie bizarerii. Azi mi-a oferit una sub forma de pseudo-revelatie, despre vant. Nu este o bizarerie meteorologica ci are terte implicatii.
Sa spunem pentru inceput ca oamenii isi aleg tot felul de stari si atitudini sa-i insoteasca la drum lung. Eu mi-am ales inca din copilarie tristetea de lebada. Am ales-o din inconstienta, scapand in biblioteca fara lesa, la o varsta prea frageda si devenind lector imprudent si dezordonat. Cand ti se arata un asa ghinion psihedelic ai doua variante: ori iei borcanul cu tristete de lebada ori pe cel cu ras isteric. Eu zic asadar ca am facut alegerea potrivita. Bun! Ce legatura are asta cu vantul? Una directa si de natura senzoriala. Specia asta de tristete da tot felul de sensibilitati, un fel de gripe afective si incepi sa faci stranii legaturi cu antene imperceptibile in realitate. Fireste ca pe toti ne bate vantul! Unora le zvarle palaria de pe cap si, normal, injura, altora le usuca buzele si se dau cu crema iar celor din specia mea, astia cu tristetea, le zboara ideile. Si raman ei asa fara palarie si cu buzele arse si inloc sa ia atitudine ei adulmeca. Exista un vant al starilor asa cum fiecare anotimp isi are vantul sau distinct. Vantul asta uscat de iarna care ma ciupea azi de fata e un vant rautacios dar macar nu e lasciv precum cel de vara care parca flutura de sub fustele femeilor si cu siguranta e foarte diferit de cel de toamna care poarta deja perisata amprenta bacoviana si te trimite cu gandul la nevroze. Dar dintre toate vanturile il prefer pe cel de primavara. E un vant plin de nuante! Cand rece, cand caldut, incepe cu miros usor de fum si ajunge la parfum de pomi infloriti. E jucaus si indecis, e mai tanar decat anotimpul in sine si, pentru prima oara, il declar (in absenta, pentru ca e februarie) vantul meu preferat!
Intebrarea zilei este: CARE ESTE VANTUL TAU PREFERAT? Votati prin SMS la 074456...
