HORTICULTURA IN BABILON

Cred ca era un fel de gradinar caci a venit intr-o zi cu uneltele sufletului si a inceput sa sape. Nu i-a fost deloc usor: pamantul intelenit, buruienile spinoase si apoi ochii, ochii nu mai stiau sa ploua! Trebuie sa fi fost un gradinar asiatic, altfel de ce ar fi ales sa cultive cu atata stiinta un bonsai? Iar un bonsai nu este un copac ca toti ceilalti, un bonsai trebuie ingrijit cu inima. El ii vorbea in fiecare zi, ii picura sunete calde pe ramuri si copacul crestea, crestea prea repede. In curand umpluse camarile pieptului cu tulpini rasucite si frunzulite ascutite impingand in pereti sa iasa, sa iasa la lumina, sa nu se mai ascunda de oameni, sa creasca spre cer, sa se impleteasca cu viitorul. Intr-o duminica de zambete a invins degetele care au inceput sa simta, apoi buzele care si-au amintit sarutul si in curand ochii, ochii au invatat sa ploua. Gradinarul s-a trezit inconjurat de ramuri, prins in fericirea creatiei sale, razand prin timpi ca un Pygmalion nebun si frumos. Si-a deschis ochii intorsi spre noapte si s-a vazut asa cum era, un vrajitor, un alchimist al sentimentelor...a deschis scoarta cea tare si din maduva copacului a iesit Ea, Ea care crescuse spre El. L-a inconjurat cu priviri verzi si-a strivit sanii de pieptul lui si impreuna au invatat sa traiasca.

DE LA NOI DIN BABILON

Unii spun lucruri urate despre viata.... ca de exemplu ca ar fi o curva. Si chiar daca ar fi asa de ce sa o blamam inloc sa ne facem cu dansa toate placerile!?!?! Oare daca am incepe un maraton al satisfacerii dorinetelor ar trebui sa traim scurt si intens? Personal nu am intalnit pana acum nici un hedonist mort tanar si cu atat mai putin unul mort foarte tanar, exceptand fiinta lor principiala moarta inca in fasa. Un unchi de-al meu, capitalist, mare filosof familial si ziarist ratat in cariera mi-a spus cand eu eram mica, prea mica sa fac altceva decat sa rad ca "omul fara principii e ca pestele fara bicicleta". Ca pe timpul dansului si al steagurilor rosii a intreprins un sondaj empiric in fabrica de ciment in care lucra prin aplicarea unui chestionar cu doua intrebari:
1.Puteti sa imi spuneti tovarase doua principii dupa care va ghidati in viata?
2.Cum definiti notiunea de principiu?
Acum, mai mare fiind, stiu ca erau intrebari deschise si ca cea de-a doua era intrebare de verificare pentru prima. Rezultatele sondajului, spunea dansul, au venit repede si cu coada-ntre picioare. Subiectii au picat testul in proportie ingrijoratoare. La prelucrarea datelor, tot empirica si ea, aproximativ 80% din respondenti nu puteau defini un principiu, deci cu atat mai putin sa ofere exemple concrete! De aici a venit marea concluzie, cum ca, toti acesti oameni care mancau, munceau, beau, furau cate putin si se distrau in limitele comuniste si ale constiintei lor, faceau toate aceste lucruri fara sa simta lipsa sau nevoia de a fi ghidati de un principiu. Asa ca: "OMUL FARA PRINCIPII E CA PESTELE FARA BICICLETA!"

Manifest edilitar

Hmmm...orasele mari...m-ar obosi prin graba lor si mi-ar smulge placerea de a-mi macina singura gandurile. Mai bine obosesti macinand decat sa astepti metrouri pe sub pamant, sa alergi dupa tramvai, sa mananci in graba la Mc. Mai bine obosesti cu constiinta linistita a morarului cu sacii asezati greoi, ca intr-o biblioteca fara rafturi. Mai bine sa te intorci acasa dezamagit ca in sertarul provincial in care locuiesti nu ai unde bea o bere dupa 11 noaptea decat decat sa ajungi la 11 acasa, obosit de larma citadelei, si sa nu mai ai chef nici de bere. Mai bine sa iti contactezi prietenii, din polisuri mari facute din caramizi mici, bazaind pe messenger decat sa nu poti ajunge la ei ca nu ai bani de taxi.
E mult mai rau cand te ia ameteala intr-un hypermarket si te loveste caruciorul peste picioare iar casiera ascunde ganduri negre la adresa figurii tale materne pentru ca ti-ai uitat legitimatia de buyer decat daca au ulei prost la alimentara din centru si seminte expirate la buticul de pe strada ta, care este la o strada de centru si tot la una distanta de marginea orasului (din orice directie ai privi problema).
Mult mai rau este  daca intri in depresie economica si psihica, simultan, vazand ca nu iti poti achita chiria, intretinerea si toate cele pentru ca firma de publicitate la care lucrezi e in pragul falimetului decat daca ti s-au rupt pantofii si motanul negru din gospodarie (mare torcator de ghinioane domestice) are tenie iar tu lucrezi in continuare la stat.
Si chiar ar veni sfarsitul lumii daca as vedea in centrul mic cu merisori o scena mare pe care partidul "sufletului..." ar organiza circ si ar distribui paine pentru cauza nobila a propasirii personale a membrilor sai.
Lansez acest manifest pentru toate cele ce merg incet si linistit pe strazile cu tei si tufenici ce nu depasesc 3Km lungime si impotriva celor ce merg repede, inghesuit, impersonal si cu bilet!

Sunt in esenta un om dezordonat

Sunt in esenta un om dezordonat dar as putea sa te induc in eroare! Deschizi usa dormitorului meu si afli pernele grijului asezate intr-o estetica manevrata manual, plapuma perfect intinsa, masina de scris a bunicului fara fir de praf. Muti cadrul mai spre dreapta -biblioteca: in functie de titlu si epoca literara stau insirati intr-o ordine pretentioasa lucrarile a variati autori si de atata ordine celor mai boemi dintre ei deja li s-a facut greata. Chiar si motanul a aflat locul si pozitia ordonata in care imi doresc eu sa stea cand imi tine companie dar presimt ca ma uraste pentru asta si de aia isi ascute asa des ghiarele...dar sunt in esenta un om dezordonat pana in maduva imprastiata a oaselor. Daca intri dincolo de calota, in interiorul ideatic: Explozie!!! Cauti idei noi -dai peste panze de paianjen, vrei sa scoti truismele -au fost inlocuite de sofisme, tragi sertarul cu sentimente si navalesc afara pasiuni haotice, pe raftul cu convingeri stau sa cada ipoteze necercetate iar in cosul de gunoi putrezesc cu generos continut de penicilina judecati de valoare.
Ma ridic, bat un cui pe usa si atarn placuta: "NU INTRATI!
PERICOL DE CONTAMINARE!"

persigno

Cand eram copila si mereu julita in coate, tineam cu tot dinadinsul sa fiu lider. Nu stiam ce inseamna dar voiam al dracu de tare! Voiam sa fiu sefa clasei, sa bat baietii la "milioane" (joc foarte popular in epoca postdecembrista), sa fiu prima la concursul de triciclete, sa fac cel mai "misto" fum in coada de purcel la cel de desene pe asfalt, so on & on. Am mai crescut putin si voiam sa fiu prietena cu cel mai fain baiat din scoala, sa am cei mai tari blugi taiati cu lama si cel mai larg tricou cu Metallica. Apoi a venit vremea despartirilor: tata s-a despartit de mama, bunicul de viata, frate-meu de sobrietate iar eu de ideea de lider. Abia atunci am realizat ca pot sa fiu orice! Puteam sa ma fac o radacina de copac, robot cu elice, as fi adoptat chiar si jenanta postura de avion cu ventuze. Pana la urma am ajuns studenta. Aveam foarte mult aer in urechi si pleoape prea scurte dar desenam.