vineri, 27 iulie 2012

Cricul patern

Din ciclul: la telejurnal, la telejurnal am vazut cascaval, astazi in cartea cu fete (a se citi facebook) am vazut si eu cel mai tare comentariu dat de o femeie la poza unui barbat (vorba aia ca de la femeie la barbat).
Un domn pe nume Cric posteaza o poza cu propria persoana carand un fel de cos cu perne din asta modern si printre perne un bebelus, bebelus in viata, in carne si oase. O domnisoara pe nume Stroescu vede poza si comenteaza:
"Hei secsi, te joci su papusile?"

marți, 24 iulie 2012

Sfanta Vineri si postarea

Tocmai am realizat, siderata, ca ultima mea postare a fost facuta in data de 13.07.2012 Vineri, adica vineri-13 (ghinion-pisica-13). In aceeasi zi blogul  a fost calcat de tren, in mod repetat, iar cand si-a revenit a cazut intr-o canalizare (pt. ca el nu stie regula capacelor cu 4 gauri).

vineri, 13 iulie 2012

Delir oniric

De doi ani nu am mai scris nimic aici...nici nu am mai desenat nimic, pt ca eu nu sunt artista; mi-a zis tata cand eram mica cum ca artistii astia mor de foame, sunt niste fomisti betivi si pupaza peste colacul de salvare mai si fumeaza! Dar am ceva stricat la mansarda ceva freudian probabil, ceva cu refulari legat la gura si cusut cu ata rosie pentru ca in rastimpul asta cand am refuzat sa ma mai dau in barci cu cre-activitati am inceput sa visez niste ciudatenii foarte greu de descris (atat in cuvinte cat si prin imagini).
Ca sa exemplific, acum cateva saptamani am visat ca eu si fratele meu, eram cumva captivi in acelasi trup, in trupul unui baietel puber imbracat in hainuta maronie (de cacat arata hainuta parol!). Oricum e bine macar ca era baietel nu-i mai venea ciclu, nici nu-mi imaginez cum ar fi sa-i vina ciclul lu frate-meu! Doamne fereste! Si ce faceam noi, fugeam, in aceeasi directie, ca sa nu ne dezmembram probabil...dar nu fugeam oricum si oriunde ca in visele minimaliste de doi bani. Noi (adica baietelul-gazda) fugeam printr-o mlastina. Actiunea se petrece undeva in timpuri medievale, in departare se vede un castel cenusiu genul saxonic, plictisitor, arid...nah si ca nu ne pierdem in descrieri gen Teodoreanu, ghici peste ce dam!?!? In mijlocul mlastinii printre aburi si namoale imputite statea un dos de cal. Zic dos de cal ca numai asta iesea dintr-o cutie de lemn. Presupunem ca restul calului era in cutie. Dosul calului era ca orice dos de cabalina daaaaaaaaar purta o centura de castitate! Nu va pot descrie incarcatura dramatica a momentului in care noi (adica baietelul-gazda) am realizat ca va trebui sa salvam calul de centura si de cutie. Aici incepe sa creasca tensiunea, pulseaza tamplele, venele si pupilele se dilata si suna cacatul de alarma!!!!
Am incercat sa visez si episodul doi dar nu pot continua delirul, pesemne ca e spontan si imprevizibil.
Important de mentionat: eu nu ma droghez si nici nu citesc romane psihedelice, adica nu mai citesc decand am incheiat relatia cu Boris Vian pt ca incerca sa-mi fure ideile -plagiator de cacat ca Ponta...