marți, 11 septembrie 2012

Paranormale

Duminica trecuta m-am dus la Londra. In interes cultural-artistic am intreprins costisitoarea calatorie de la mine din sat pana la capitala. Dupa ce am platit pentru bilet si am mai incarcat si Oyster-ul am inceput sa visez la o revolta studenteasca. Singura care mi-a venit in minte a fost una la care am si participat in anul I de facultate cu aia de la medicina, care aia de la medicina sunt total altfel decat aia de la restu si decat aia de la Poli; astea fiind singurele 3 categorii de studenti din lume.
Tot ce-mi amintesc si prezinta vre-o importanta este ca cineva a facut o pancarta cu "Jos termopanu!". Probabil aceasta intamplare i-a inspirat lu anostu' ala de Florin Chilian cantecul cu aproape acelasi titlu.
Mai bine merg la un flashmob decat la o revolta studenteasca...desi am inceput calatoria dis-de-dimineata am dat peste un cetatean beat si negru care mi-a povestit toata viata lui de emigrant ilegal si necazuile sale erotice, si planurile de viitor care de fapt erau unul: sa ii cumpere un ponei copilului ce va urma. Probabil in ziua aia bause vre-o 3 ponei -din cauza ca nu avea inca un copil, desigur!
Pe la orele 11 am am ajuns la London Waterloo si apoi pe la Embankment. La Embankment se intampla ceva. Era foarte multa agitatie si oamenii purtau steaguri specifice si tricouri cu sigla jocurilor olimpice. M-am lasat purtata de multime datorita gregaritatii si am vazut ca era ceva parada a Paralimpicilor. Vajjjjj scaune cu rotile treceau pe drum, si alergatori din aia pe picioare de scaun...eu nu pot sa inteleg nici macar jocurile olimpice, da' pai jocurile handicapatilor. I-am explicat prietenei mele Carla ca sunt o fiinta inapta intru acestea dar ea a insistat sa faca 568 de milioane de poze si mi-a explicat ca trebuie fiecare individ initiat in jocurile handicapatilor si ca ea intelege pe deplin esenta acestui fenomen paranormal dupa ce a vizionat un meci de fotbal cu orbi. Cand a zis meci de fotbal cu orbi eu n-am mai putut, gata!!!!am ras cu lacrimi, cu spasme, cu spume la gura, mi-au crescut imagini grotesti in cap cu gramezi de orbi ca la rugby, cu bastoane albe cautand o minge, cu Ray Charles comentand meciul...niste tampenii de te doare mintea!
Scopul final al incursiunii mele londoneze era sa ajung aici:
http://www.britishmuseum.org/whats_on/exhibitions/picasso_prints.aspx

Din cauza ca doua minti de femeie nu fac niciodata cat o minte intreaga, nici eu nici tovarasa nu observaseram in prealabil ca expozitia se inchisese de pe 2 septembrie. Pentru ca distorsionez in permanenta realitatea eu am vazut 22 si ea nici n-a cercetat probabil astfel de amanunte total lipsite de importanta intr-un univers paralel.
 Asa ca in stilul meu absolut specific si lipsit de sens am vazut (pe langa sportivii handicapati), intr-un final,
asta:
http://www.britishmuseum.org/whats_on/exhibitions/the_horse.aspx


Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

5 comentarii:

PETROV spunea...

am vazut si eu fotbal cu orbi. e un pic diferit. dar si mai misto erau spectatorii orbi care isi miscau mainile aiurea facand, da, chiar poze. pentru ce? sa-mi bag pula daca stiu. alt moment amuzant a fost cand a aruncat un fotbalist orb mingea, o minge grea, in genul celor medicinale, a aruncat-o deci gresit si a cazut fix in capul unei oarbe care facea poze surazand. rasu-plansu in plm!

scoate in plm literele alea handicapate de la comentarii futa-le dzo!

areopagus spunea...

Am scos chirilicele, sa-mi fie cu iertaciune! ai fost la paralimpicele cu orbi? si daca da, de ce? ca experiment social? eu am inteles ca mingea aia emite niste sunete pe care orbu' le recepteaza. Probabil ala de-a dat cu mingea-n oarba era si surd :)) de rasul lumii!

PETROV spunea...

da, mingea are un fel de clopotei in ea ca sa poata fi localizata. n-am fost la paralimpice, am fost la ceva competitie de fotbal cu orbi. si nu pot sa spun ca nu m-am distrat.

areopagus spunea...

Ce placeri bolnave ai si tu P...ti-a placut sa-i vezi cum se chinuie si cad in ridicol, nu?

PETROV spunea...

nu mi s-a parut ca se chinuie. mi s-a parut ca se bucura. si erau amuzanti, ce sa fac acuma?